Pentru ca asa a si fost, am ajuns pe la un opt dupa ce m-am trezit la 5, ferry-ul avea sa plece la 7 si sa faca intre San Jorge si Moyogalpa. Am aflat ca exista reale pericole de urcare pe cei doi vulcani si ca frecvent se intampla sa se piarda turisti si sa mai moara cate unul. Pentru a evita costurile logistice cu cautarea si salvarea, turistii au interzis accesul pe versanti fara ghizi. Cum necesita o urcare de 8h Conception respectiv 4h jumate Madera, grupurile formate plecasera de la 5 dimineata, cum eram singur ar fi trebuit sa platesc cei 25-30 de dolari singur. Aveam de gand sa raman peste noapte si sa incerc dis de dimineata sa urc mai ales ca aflasem ca in Altagracia, un orasel de pe insula se celebreaza fiesta asemanatoare celor din spania cu bautura si cu lupte de tauri. Toate bune si frumoase pana cand ma duc la banca sa imi scot ceva bani pentru sedere, cand descopar ca nu aveam niciunul din carduri la mine, din motive prea mari de siguranta, lasasem in bagajul din Rivas toate lucrurile mele inlusiv cardurile. Cum nu disper niciodata, cu cei 10 dolari cu care plecasem dimineata consideram ca aveam sa ma descurc foarte bine daca ma intorc in dupamiaza aia cu ultimul ferry de 5 jumate.
El ferry - Che Guevara, am scris intr-o postare anterioara despre afinitatea celor de aici catre acest personaj
prima barca de lemn care ajungea dintre insula pe uscat, care aveam sa o iau si eu la intoarcere
strada din Moyogalpa
Toate bune, trebuia doar sa iau in considerare ca imi pastrez 2 dolari pentru ferry-ul de intoarcere. Ajuns pe strazi intru intr-o comida rapida pentru a manca ceva, micul dejun traditional include faimosul ¨Gallo Pinto¨ un mix de fasole negre cu orez, la care puteai adauga platanos (bananele prajite), omleta si branza prajita si bineinteles chillero-ul (mixul de legume in sos picant de care o sa imi fie asa de dor). Stand la masa, observ ca intr-un colt un tanar se chinuia cu ceva, cand ma apropii vad ca incerca sa rupa gatul unei iguana. Destul de maricica era practic imposibil de facut asta ca la gaina, a trebuit sa ii dea cu ciocanul de batut snitele de cateva ori bune pentru a-i dizloca oasele. O foloseau pentru consum personal si dupa cum mi-a si aratat e destul de periculoasa si trebuie sa ii prinzi mai intai gura cu sarma pentru a nu te sfasia cu dintii ascutiti ca niste ace. Se prind cu ajutorul cainilor si cica ar fi destul de delicioase, dupa oul de broasca testoasa nu stiu ce sa mai zic despre gusturile lor.. Aveam sa aleg plaja sau orasele pentru ca hiking-ul era in afara discutiei, dupa lucrurile aflate despre cei care au murit dezhidratati, pierzandu-se prin numeroasele cai.
Iguana, inca vie..
Vulcan Conception
Imi aduc aminte asa franturi cand invatam sau aflam pentru prima oara in generala la orele de geografie despre lucruri de genul asta, lacul Cocibolca, insula Ometepe, favela Rocinha, lacul Baikal s.a.m.d. sa nu mai pun la socoteala faptul ca aflam despre tot felul de soluri si nisip din desert, acum am ajuns sa le vad cu ochii mei pe toate si nu pot decat sa multumesc ca am sanatate pentru a face asta.
Ojo de agua, apa provenita din Vulcan alimenteaza aceasta frumusete de izvor
in care am petrecut 3 ore pe putin
arena de tauri din Altagracia
Spre deosebire de corida spaniola care am avut ocazia sa o vad in Granada si Alicante (Spania), aici taurul nu este ucis. Doar tachinat de o multime de oameni beti care incearca sa isi arate barbatia stand in ring cu taurasul. Pe culoarul de acces, fiecare intrare se face calare pe el, nu dureaza niciuna mai mult de 2 secunde dupa care taurul furios se repede catre cei care se afla in ring. Deoarece e innebunit, oboseste destul de repede dandu-le ocazia localnicilor de a-l prinde si batjocori :))
supermarket
procesiune religioasa
pe plaja la apus
Partea aventuroasa avea sa vina odata cu seara, datorita procesiunilor religioase si a fiestei, transportul avea sa fie limitat la cateva pe zi. Autobuzul care avea sa mearga inapoi era limitat la ora 3 si la ora 5 (ultimul) cum facea circa o ora pana la destinatie aveam sa pierd ultimul ferry de a parasi insula. In Moyogalpa, portul de plecare ajuns pe la 6 nu aveam sa mai gasesc decat cateva persoane care ma ghidasera spre barca de dimineata de la 5 jumate, o prima veste buna era putin mai ieftina de 2 dolari :)) Mergand inapoi spre oras din port am gasit repede un loc unde sa dorm intr-o baraca in hamac. Faza era ca erau batrani si aveau sa stea in aceasi incapere cu mine, pe langa faptul ca era abia 6PM si avea sa fie destul de plictisitor. I-am multumit batranelului si convins ca voi gasi si altceva am plecat sa colind strazile. Am mers in acelasi loc in care mancasem micul dejun pentru cina. De data aceasta bodega era plina de oameni, care venisera la o intalnire religioasa, am asistat la toata cat am mancat si a fost destul de interesanta. Mentionez ca inainte de asta fusesem si la o biserica care ma avertizasera ca avea sa se inchida dupa ora 24. Legat de biserica, am participat la o sesiune a martorilor lui Iehova intr-o seara, unde doua tipe americane de varsta a doua faceau pe predicatorii, dupa un discurs furtunos care avea sa ii sece toata energia (adica arata ca nu se mai poate tine pe picioare si era sustinuta de alta persoana) avea sa ii purifice pe toti cei prezenti. Acopaniata de banda: 3 vocali, tobe, clape si sunetist) impreuna cu traducator, parea a fi un adevarat show. Oamenii incepeau sa tremure si sa cante cu mainile catre cer dupa care atinsi de puterea Domnului sa se zvarcoleasca pe jos. Vazand ca stau si nu ma implic, cele doua doamne venira spre mine pentru a-mi oferi si mie din viziunea lor.
Cu mana pe capul meu amandoua scoteau niste sunete¡susoteli, impingandu-ma pentru a fi la pamant. Pentru a nu fi prea penibil momentul, m-am lasat dupa cateva secunde moale dandu-le ocazia sa ma asez pe banca. Am analizat toata orchestratia si mi s-a parut incredibila. Din punct de vedere religios, nu am foarte multe de spus, pana nu termin istoria religiilor care am inceput sa o citesc.
Revin la partea cu insula, la bodega aveam sa intalnesc un om cu baiatul sau care m-a invitat sa dorm pe veranda casei sale in hamac. Ajuns acolo, nevasta avea sa ma serveasca cu niste banane si sa ma invite in casa, deoarece casele de la tara au un anumit iz de umezeala, plus alte chestii am preferat sa stau afara in hamac. A fost foarte dragut si mi-a oferit vreo 2 litri de compot (fff dulce) cum nu aveam cum sa il iau am mancat acolo putintel. Imi pare rau ca nu am avut cu mine ploverul care il car dupa mine atat timp sa il ofer la schimb pentru ospitalitate. Dimineata la ora 5 aveam sa plec cu barca care costa 35 de cordoba catre uscat, fericit dar totusi mahnit ca nu am apucat sa urc pe celebrul Conception.
vedere din barca cu puntea de acces (o scandura groasa) si luna
Toate bune, trebuia doar sa iau in considerare ca imi pastrez 2 dolari pentru ferry-ul de intoarcere. Ajuns pe strazi intru intr-o comida rapida pentru a manca ceva, micul dejun traditional include faimosul ¨Gallo Pinto¨ un mix de fasole negre cu orez, la care puteai adauga platanos (bananele prajite), omleta si branza prajita si bineinteles chillero-ul (mixul de legume in sos picant de care o sa imi fie asa de dor). Stand la masa, observ ca intr-un colt un tanar se chinuia cu ceva, cand ma apropii vad ca incerca sa rupa gatul unei iguana. Destul de maricica era practic imposibil de facut asta ca la gaina, a trebuit sa ii dea cu ciocanul de batut snitele de cateva ori bune pentru a-i dizloca oasele. O foloseau pentru consum personal si dupa cum mi-a si aratat e destul de periculoasa si trebuie sa ii prinzi mai intai gura cu sarma pentru a nu te sfasia cu dintii ascutiti ca niste ace. Se prind cu ajutorul cainilor si cica ar fi destul de delicioase, dupa oul de broasca testoasa nu stiu ce sa mai zic despre gusturile lor.. Aveam sa aleg plaja sau orasele pentru ca hiking-ul era in afara discutiei, dupa lucrurile aflate despre cei care au murit dezhidratati, pierzandu-se prin numeroasele cai.
Imi aduc aminte asa franturi cand invatam sau aflam pentru prima oara in generala la orele de geografie despre lucruri de genul asta, lacul Cocibolca, insula Ometepe, favela Rocinha, lacul Baikal s.a.m.d. sa nu mai pun la socoteala faptul ca aflam despre tot felul de soluri si nisip din desert, acum am ajuns sa le vad cu ochii mei pe toate si nu pot decat sa multumesc ca am sanatate pentru a face asta.
in care am petrecut 3 ore pe putin
Spre deosebire de corida spaniola care am avut ocazia sa o vad in Granada si Alicante (Spania), aici taurul nu este ucis. Doar tachinat de o multime de oameni beti care incearca sa isi arate barbatia stand in ring cu taurasul. Pe culoarul de acces, fiecare intrare se face calare pe el, nu dureaza niciuna mai mult de 2 secunde dupa care taurul furios se repede catre cei care se afla in ring. Deoarece e innebunit, oboseste destul de repede dandu-le ocazia localnicilor de a-l prinde si batjocori :))
poza din interiorul ¨chicken bus¨-ului, (pregatesc o intreaga galerie cu acestea)
Partea aventuroasa avea sa vina odata cu seara, datorita procesiunilor religioase si a fiestei, transportul avea sa fie limitat la cateva pe zi. Autobuzul care avea sa mearga inapoi era limitat la ora 3 si la ora 5 (ultimul) cum facea circa o ora pana la destinatie aveam sa pierd ultimul ferry de a parasi insula. In Moyogalpa, portul de plecare ajuns pe la 6 nu aveam sa mai gasesc decat cateva persoane care ma ghidasera spre barca de dimineata de la 5 jumate, o prima veste buna era putin mai ieftina de 2 dolari :)) Mergand inapoi spre oras din port am gasit repede un loc unde sa dorm intr-o baraca in hamac. Faza era ca erau batrani si aveau sa stea in aceasi incapere cu mine, pe langa faptul ca era abia 6PM si avea sa fie destul de plictisitor. I-am multumit batranelului si convins ca voi gasi si altceva am plecat sa colind strazile. Am mers in acelasi loc in care mancasem micul dejun pentru cina. De data aceasta bodega era plina de oameni, care venisera la o intalnire religioasa, am asistat la toata cat am mancat si a fost destul de interesanta. Mentionez ca inainte de asta fusesem si la o biserica care ma avertizasera ca avea sa se inchida dupa ora 24. Legat de biserica, am participat la o sesiune a martorilor lui Iehova intr-o seara, unde doua tipe americane de varsta a doua faceau pe predicatorii, dupa un discurs furtunos care avea sa ii sece toata energia (adica arata ca nu se mai poate tine pe picioare si era sustinuta de alta persoana) avea sa ii purifice pe toti cei prezenti. Acopaniata de banda: 3 vocali, tobe, clape si sunetist) impreuna cu traducator, parea a fi un adevarat show. Oamenii incepeau sa tremure si sa cante cu mainile catre cer dupa care atinsi de puterea Domnului sa se zvarcoleasca pe jos. Vazand ca stau si nu ma implic, cele doua doamne venira spre mine pentru a-mi oferi si mie din viziunea lor.
Cu mana pe capul meu amandoua scoteau niste sunete¡susoteli, impingandu-ma pentru a fi la pamant. Pentru a nu fi prea penibil momentul, m-am lasat dupa cateva secunde moale dandu-le ocazia sa ma asez pe banca. Am analizat toata orchestratia si mi s-a parut incredibila. Din punct de vedere religios, nu am foarte multe de spus, pana nu termin istoria religiilor care am inceput sa o citesc.
Revin la partea cu insula, la bodega aveam sa intalnesc un om cu baiatul sau care m-a invitat sa dorm pe veranda casei sale in hamac. Ajuns acolo, nevasta avea sa ma serveasca cu niste banane si sa ma invite in casa, deoarece casele de la tara au un anumit iz de umezeala, plus alte chestii am preferat sa stau afara in hamac. A fost foarte dragut si mi-a oferit vreo 2 litri de compot (fff dulce) cum nu aveam cum sa il iau am mancat acolo putintel. Imi pare rau ca nu am avut cu mine ploverul care il car dupa mine atat timp sa il ofer la schimb pentru ospitalitate. Dimineata la ora 5 aveam sa plec cu barca care costa 35 de cordoba catre uscat, fericit dar totusi mahnit ca nu am apucat sa urc pe celebrul Conception.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu