joi, 30 mai 2013

Bienvenue a Charleroi !



Am ajuns si in Charleroi, de la inceput am fost avertizat ca nu ar trebui sa merg acolo si daca ar fi sa vad ceva mai bine merg la Bruxelles care e la 40 km distanta. Stiam ca a fost votat drept cel mai urat oras al Europei si de la prieteni auzisem ca nu e un loc tocmai prietenos, dar eram si sunt sigur ca la Bruxelles voi ajunge mai curand sau mai tarziu asa ca nu am ratat oportunitatea de a vedea micul Charleroi. Fiind uikend autobuzele circula cu o frecventa mai redusa iar cele care merg chiar in Charleroi city sunt chiar f. rare. Daca iesi din aeroport pe partea stanga este o statie de autobuz in care poti lua numarul A din ora in ora, cum vazusem ca pleca autobuzul chiar in fata mea.
In pustietatea aia (eram singurul pe peron) vine o minivan apartinand unui hotel, il intreb prietenos pe sofer care era un arab pe la douzeci si ceva de ani cum pot ajunge in oras si daca as putea merge pe jos pana acolo pentru a nu mai astepta o alta ora urmatorul autobuz. Stiam dinante de pe google maps ca aeroportul este in oras, insa tot sa ai vo 12km pana in centru. Norocul meu a fost ca s-a oferit sa ma duca pana la intrarea in zona 2 de unde practic nu aveam decat de coborat.



Mergand pe una din strazi, pustie de altfel dau pe partea mea a drumului de un magazinas Second Hand. Cu litere mari scria pe geam “Chez Aurica”, am zis ca sigur tre sa fie o romanca, ca nume mai romanesc nu se putea. Intru inauntru si dau de doi copii, dau eu sa ii intreb ceva de Aurica dar ei imi raspund in franceza, aud cum striga dupa mama dar tot in franceza. Din spate vine o femeie mai inchisa la culoare, mi-am spus din prima: asta e Aurica ! insa am continuat in franceza mea de balta sa o intreb unde e Bulevardul Joseph Triou. Vazand ca ma cam pierd in descrierea ei, ma intreaba ce limbi vorbesc, ce nationalitate sunt? Dupa ce i-am spus ca sunt Roman, s-a dat pe fata. Mi-a explicat totul clar de doua ori cu foarte mult calm. de fapt bulevardul se chema Joseph Tirou si era chiar intre centru si gara sud. Am aflat si eu ca era tiganca din Romania Caras Severin, plecata de 17 ani din tara si ca mai are putin si obtine cetatenia. Copii ei nu stiu Romana stiu doar Franceza si Tiganeste si ca a deschis de vo’ doua luni magazinul asta. I-am spus eu ca banuiam ca este cineva din Romania din moment ce se numea “Chez Aurica”. La plecare i-am urat succes cu magazinul si ea m-a indemnat sa am grija.



Mergand si apropiindu-ma de centru totul parea sa prinda contur, descrierile celor dinainte parca imi influentau oarecum judecata si orice arabel sau negru ce trecea pe langa mine aveam acum impresia ca are de gand sa ma abordeze intr-un mod dubios.



Gazda mea din Chaleroi - Dimitri Alaine, nu stia o boaba de engleza, insa avea un suflet mare. M-a primit in casa lui si m-a lasat sa imi printez biletul de Ryanair ce aveam sa il folosesc in ziua urmatoare. Nu am comunicat prea mult deoarece s-a dus repede la culcare pentru ca avea de alergat a doua zi un juma’ de maraton in Bruxelles. Era un pasionat de maratoane si filme din ce mi-am dat seama dupa medaliile pe care le avea si posterele cu filme semnate de cineasti care le avea pe pereti. Mi-am luat o bere cu 11% alcool si m-am uitat la finala CL. O chestie mi-a placut la el in casa, in toaleta avea peretii tapetati si ceva markere pentru oaspetii ce vor sa ii lase un mesaj dragut, cu markerul ce il aveam i-am transmis mesajele de mai jos. A doua zi mi-a lasat cheile si am avut timp pentru o tura de oras.



Am intalnit un tip intr-o saormerie care era din Agadir, i-am spus ca am fost si eu acolo si ca mi-a placut mult. A zis ca e si de ceva timp insa criza i-a afectat destul de tare, a zis ca arata mult mai bine in Maroc ca aici dar inca se mai poate castiga si mai sta, insa in comparatie, omul mergea in fiecare an acasa. I-am povestit putin de Taroudant, Safi, Oarzazate si toate orasele prin care am fost acolo si i-am urat sa ajunga la Mecca in curand.


 Orasul in sine mi-a adus aminte de cateva locuri: Atena (pentru imigranti si debandada),  suburbiile Yerevanului si de Ruse. Este foarte scump, arata dubios si e deprimant; asa ca un sfat pentru prieteni: daca primiti vo’ oferta de job in Charleroi, ganditi-va bine inainte de a face alegerea. Oricum sunt convins ca orice loc isi are farmeculul sau si e deosebit in felul sau. Am zeci sau chiar sute de exemple !



ps: Pare ca am scris doar lucruri rele despre oras, sa zicem ca am fost putin influentat dar si dezamagit in acelasi timp, gandidu-ma ca fiind aproape de capitala Europei este un loc care ar trebui sa isi respecte blazonul. Probabil ca asta se intampla cu toate locurile "hype" din viata..


duminică, 26 mai 2013

Festivalul si potopul de dupa !

S-a terminat festivalul Food for your senses 2013, 17-19 mai 2013 insa nu si pentru noi. Dupa doua zile de la terminarea festivalului pe 21 Mai dupa ce am terminat treaba care o aveam, am trecut prin campingul festivalului. Au fost prezenti aproape 800 de oameni in camping, dupa cum se poate bine vedea majoritatea au considerat ca e mai usor sa iti cumperi un cort nou decat sa il dezansabmlezi pe cel vechi si sa il bagi in punga. Mentionez ca am ajuns pe 21 seara si ca pozele sunt facute la practic doua zile de la terminarea festivalului. Acolo, probabil ca si in zilele precedente membrii ai unor organizatii nonguvernamentale strangeau berea si bautura pentru pertrecerea data de organizatia lor dar in acelasi timp luau corturile si materialele care ar putea fi folosite (ca si: corturi , saci de dormit, scaune, mese, haine). Noi am luat ceva in genul a 70 de beri dar dupa cum se vede si in poze am gasit cu mult peste mie, foarte mult as putea spune.. Erau baxuri intregi de care pustii nici nu s-au atins. Inteleg ca epoca consumerismului a ajuns la acest nivel insa dupa cum a si declansat o discutie pe profilul meu de FB.

                                                                  Corturi intregi lasate in urma
                                                 Imagine de asamblu cu o parte din camping

In jumatatea de ora prin care am perindat prin camp, am gasit dat de diverse articole, printre care din cele mai ciudate: Un casetofon cu CD, o masca de lemn cum au calusarii in Romania, un recipient de bere de la dozator, o orga mare de lemn.
Casetofonul
Orga lui Mambo Shinki 


                                                         Doze si baxuri intregi de bere

Ultimele zile dupa festival a fost crunt, pe langa faptul ca era plin de noroi absolut peste tot a trebuit sa ne organizam sa strangem gardurile, corturile si resturile festivalului. Am avut noroc ca nu m-au implicat in toate treburile “murdare” si ca am avut destul timp liber pentru a ne bucura de Luxemburg.

                                                   Consumerismul adus la apogeu

Datorita conditiilor vitrege, organizatorii au fost nevoiti sa apeleze la niste servicii suplimentare ceea ce a modificat considerabil o buna parte din buget. La fel, deoarece Vineri si Duminica a plouat aproape in continuu, foarte multi oameni nu au fost prezenti cu toate ca aveau cumparate bilete. As fi avut impresia ca acest lucru nu a influentat prea mult finantele, insa metoda principala de venit (vanzarea de bauturi alcolice) a fost afectata la maxim. 


miercuri, 8 mai 2013

Luxemburg pentru "Food for your senses" !

 Si iata ca am plecat spre o noua aventura. M-am gandit sa scriu in blogul asta cate ceva la indemnul tuturor celor ce ma cunosc. Am realizat ca punerea pe foaie a unor ganduri ma poate ajuta sa imi amintesc cu usurinta lucruri care mi s-au intamplat sau mi s-au parut interesante in calatoria respectiva. Urmand o cale oarecum normala, continutul acestui blog va fi dedicat calatoriilor. De mult aveam gandul asta insa mi se parea o pierdere de timp; sa fiu sincer chiar mananca o gramada de timp, mai ales ca nu am fost niciodata o persoana de profil uman, mai mult m-au atras cifrele si calculele. De cate ori am calatorit in anume loc ascuns si nu am gasit informatii despre cum sa ajung sau la ce sa ma astept,  imi spuneam intotdeauna ca tare s-ar mai bucura si altii sa afle ce marshrutka poti lua din Yerevan catre templul pagan din Garni, cum sa ajungi din Lublin cel mai ieftin si mai usor in Nordul Moldovei sau cum sa iesi cel mai bine la autostop din Barcelona mergand in sud spre Costa Brava. Multe din ele le-am citit de pe situri de specialitate, altele le-am aflat de la prietenii calatori sau surferi dar majoritatea le-am descoperit la fata locului (on the spot). Ar fi frumos sa ma tin sa pot scrie cate ceva din fiecare calatorie macar, dar stiu ca e aproape imposibil. Timpul petrecut intre destinatii il petrec odihnindu-ma iar cel petrecut in locatii prefer sa il utilizez la maxim, mergand, petrecand sau socializand.

 Chiar ma intrebau ieri prietenii mei cand ma intorc, le-am zis ca stiu cand plec dar nu am o data exacta cand ma intorc. Realizez ca cel mai mult imi place sa ma pierd, sentimentul ala care il ai atunci cand mergi printr-un labirint si ii dai de capat. Intotdeauna cand merg intr-un loc nou nu iau la intoarcere acelasi drum pe care am venit. Daca am intr-un oras la dispozitie 6 ore de exemplu, merg cam cat pot intr-o directie primele 3 ore dupa care incerc sa revin la acelasi loc dar ruta sa fie complet diferita. Adrenalina care o ai atunci cand te gandesti ca s-ar putea sa fi luat o directie gresita, atunci cand mai ai putin si pierzi trenul sau avionul, dar nu o faci. Si chiar de ai pati-o, ai flexibilitatea de a alege o alta ruta, de a experimenta ceva nou. Asta cred eu ca inseamna libertate!

 Nu stiu cum s-a transformat articolul asta intr-o marturisire, probabil din cauza ca sunt pe autobuz spre Bratislava si vremea e ploioasa. De pe 8 luna asta voi fi in Luxemburg pentru urmatoarele 3 saptamani. Voi face parte din staff-ul si coordonarea festivalului “Food for your senses” pe intreaga durata a sa. Este un festival de arta, cultura si muzica care iti ofera hrana spirituala pentru simturile tale. Va fi o ocazie foarte buna de a vedea din interior cum se misca organizarea unui astfel de eveniment, care sunt chestiile de interior ale EVS-ului si de asemeni o buna oportunitate de a mai adauga o noua tara la lista de cuceriri. Este un eveniment decent cu foarte multe trupe luxemburgheze si internationale, eu unul insa nu stiu niciuna dar daca vreti puteti arunca un ochi aici : http://www.ffys.eu/ si daca va intereseaza va astept pe la mine ! Festivalul este de pe 17-19 Mai, dar aici am de lucru atat inainte cat si dupa terminarea activitatilor principale.

 Pe mine unul m-a vrajit clipul festivalului http://vimeo.com/53218724?width=640&height=480

 Prost !




ps: Randurile de mai sus au fost scrise ieri pe 7 in autobuz in drumul dintre Viena spre Bratislava. Intre timp am ajuns aici in Luxemburg in Wiltz, vremea este ploioasa si nu se asorteaza deloc cu slapii si pantalonii scurti care i-am adus din Romania !