joi, 17 octombrie 2013

Sus Inima, Romani ! Pungesti, Vaslui, Romania!



Nu intamplator am ales titlul acesta, l-am auzit in cadrul protestelor de la Pungesti cantat de celebrul preot Laiu din parohia Barladului sustinut de soborul sau de preoti. Totul a inceput Miercuri pe 16.. de cand au inceput protestele si miscarile anti guvernare primesc in news feed o gramada de stiri, titluri si articole despre toate mizeriile care se intampla de cand ne stim in Politicul Romanesc, niciodata nu am fost mai intrigat ca acum. Stiam ca de la inceputul saptamanii s-a dat acordul celor de la Chevron pentru exploatarile de sist si ca este o miscare de rezistenta acolo unde se dorea amplasarea primei sonde, de analiza chipurile.. In dimineata aia venira cu utilajele pregatite pentru crearea unei zone de acces catre parcela de pamant pe care urma a fi amplasata sonda. Stiam din titlurile care se desfasurau pe peretele meu, ca se intamplasera ceva ingrozitor, erau evidentiate: Pericol, Salvare, Raniti, Mort.. In prima faza nu am vrut sa deschid vreun articol; nu pentru ca nu m-ar fi interesat subiectul, poate chiar de aia, pentru ca aveam o groaza de treaba si stiam prea bine ca navigand informatia din link in link voi ajunge sa pierd o mare parte din zi. Uite ca pe la un 2 ma intreaba unu' din tipii cu care iesim in fiecare Duminica, daca stiu ce se intampla la Vaslui si daca nu stiu cine ar vrea sa mearga acolo. Fiind in criza de timp si stiind ca in noaptea aia ma pregateam sa plec la Bucuresti am zis ca din pacate trebuie sa spun pas. Dar nu a durat prea mult, dupa vreo ora si ceva am zis ca am masina si ca ma tenteaza si daca imi termin treaba, merg. Ne-am mobilizat si din 3 oameni cu o simpla intrebare pe net ne-am strans cam 9, pana la urma am plecat doar 8 in doua masini. Am luat o saorma de care am tras toata noaptea si la drum !

Pe la intrarea in Traian era un elicopter care survola destul de jos, motive destule de a crea o teorie a conspiratiei si de a face ceva glume pe tema asta. Dupa Tisa Silvestri am dat de o duba de jandarmi plina ochi de la Bacau care plecau sa faca fata "neo-nazistilor" din Pungesti. Aflasem ca inainte de Silistea si Pungesti, dupa Blesca drumul era inchis de jandarmi, aveam 2 optiuni din fericire: ori mergeam pana acolo si de acolo o luam pe jos cam 8 km sau intram pe drum de tara si vedeam daca mai ajungem sau nu. Dupa o harta facuta de mana stiam ca trebuie sa trecem prin 3 sate pe drum de tara: Poiana Pietrei, Doagele si Stejarul. Drum deosebit de frumos si aventuros, unde vedeam oameni pe strada, opream si ii indemnam sa mearga sa isi sustina cauza la Pungesti. Unu din cele mai haioase raspunsuri a fost primit de la un om care stia de proteste insa era bolnav, cand conducatorul carutei care il transporta (rrom) a incercat sa spuna ca vor veni si ei, a fost intampinat cu un "Taci in Pizda Ma-tii" taios cu un mare accent pe Z.



In sfarsit ajungem la locul protestului; se simtea vibe-ul ala in aer, oamenii se indreptau spre camp facand cu randul, aveau de hranit sau de inchis animalele dupa care de stat la datorie. Sa nu va inchipuiti ca nu aveau ce face acasa, pe timpul asta la tara sunt o groaza de facut insa realizasera ca toata tara e cu ochii pe ei si ca puterea e acum in mainile lor. Stam la vorba direct cu oamenii, fiecare din noi insetati de informatii luam la intrebari lumea, aflam cum au venit jandarmii si pompierii cu tunurile de apa, cum au creat diversiunea cu Salvarea pentru a sparge lantul uman si cum s-a folosit forta asupra satenilor. La fata locului o armata de "testoase" pazeau terenul cu pricina flancati in forma de dreptunghi, dupa cum spunea si Florin, o situatie mai penibila ca asta nu cred sa fi vazut de curand. Ei, care ar fi trebuit sa apere interesele poporului, practic incercuiau o bucata de pamant si interesele unei companii private. Jandarmi platiti din banii contribuabililor romani, nu americani sau canadieni, folosind forta asupra propriilor lor cetateni.



Ca si atmosfera, tin sa spun ca a fost de mare efect. Erau oameni veniti din Iasi, Constanta, Bacau, Roman, Barlad si majoritatea sateni, foarte multi, din toata comuna Pungesti. Am auzit o groaza de dume memorabile cum ar fi: "In loc sa ne pazeasca aici ca suntem oameni seriosi, mai bine ar merge in padure si ar pazi mistretii ca ne mananca papusoii" sau "Americanii nici nu stiu unde e Romania pe Glob. Spik Inglish? No-Yes : Iesi in Pizda Ma-tii" si cea mai buna poate venita in cel mai natural mod posibil: "Mai Ioane, noi am venit aici sa ne aparam tara, lasa si tu bautura aia ca de asta avem parte in fiecare zi!".


Cordonul de jandarmi s-a spart pe la un 1 asa cand probabil rupti de oboseala de la pazirea moastelor de la Iasi, au lasat descoperit flancul si strada in mana satenilor. Imediat ne-am adus masinile si am blocat accesul catre parcela pe toata lungimea soselei. In spatele lor s-au montat repede corturile si deja ne simteam ca acasa! Seara a continuat la flacara focurilor de tabara cu muzica, voie buna si solidaritate.



Dimineata, nici bine nu ne-am trezit sa ne facem planuri de aparare si organizare cand apar niste muncitori care aduc vorba ca vin sa isi ridice utilajele, ceea ce parea greu de crezut se intampla. Intre timp apare si prefectul de Vaslui care vine sa se asigure de corectitudinea si siguranta cetatenilor sai, miscare gresita! Cu greu scapa din mainile oamenilor care il trag la raspundere si ii cer demisia. In scurt timp, intradevar apar 2 platforme pe care sunt urcate cele 2 utilaje ramase (escavator si buldozer), urmarindu-i am aflat ca s-au oprit tot in judetul Vaslui in drumul spre Barlad. Oamenii raman vigilenti pe pozitii!

1-2-3 astia-s Moldovenii mei !





luni, 7 octombrie 2013

Virgil Gălăţanu- Globe trotterul cel mai de seama al României s-a oprit din calatoria sa



Virgil a fost postas, iar în anul 2002 a decis să plece în aventura vieţii lui, cu bicicleta în jurul lumii. A străbătut trei continente, pedalând aproape 300.000 de km prin Europa, Africa de Sud şi o parte din Asia. Visul lui era să străbată şi cealaltă jumătate de glob şi să intre în Cartea Recordurilor. A schimbat 3 biciclete pana in 2010 cand a fost nevoit sa se intoarca in România pentru anumite probleme birocratice cu pasaportul si vizele. Toata aceasta aventura a inceput pentru el in urma divortului 2002 care l-a facut sa isi reia un vis mai vechi, calatoria cu bicicleta prin TOATE tarile lumii. 
Toata averea sa reprezinta un sac de dormit, câteva haine, scule, cauciucuri de rezervă, documente, fotografii şi acte care atestă trecerea sa prin ţările lumii. Pentru asta a intocmit un Jurnal de Globe-Trotter, primit in dar intr-una din primele tari vazute si poate in cea mai frumoasa experienta: Norvegia. Zeci de pagini scrise si acoperite de parafe si semnaturi din partea unor ministri, ambasadori, primari sau simpli oameni care l-au omenit in periplul sau. S-a sustinut prin bunovointa oamenilor pe care i-a intalnit, fiind omenit in resedinte de lux dar si in colibe sarace unde a rabdat de foame sau sete.Toate aceste experiente au trebuit sa fie platite cu vederea ochiului drept in Kenya contactand un microb care i-a distrus corneea. A traversat 1600 km din desertul Sahara din Mauritania cu doar 20 de litri de apa si a rezistat 5 zile fara mancare sau apa. A avut si malarie, dar toate astea nu l-au oprit din visul sau maret.

Asta pana acum cateva zile cand a fost rapus de Febra Tifoida care o contactase in India. Nepregatirea si neinformarea fiindu-i fatale in acest caz. 
Nu vom mai avea ocazia de a citi cartea promisa de acesta in interviul acordat celor de la Bate Saua in 2010. Aceasta Enciclopedie urmand acum alt drum..



miercuri, 2 octombrie 2013

Tu cine esti?



Consider ca textul de mai jos ar fi bine sa ajunga la cat mai multa lume, toti cei cu care intram in contact, vecini, colegi, amici, rude, parinti! Va pun si voua acealeasi intrebari!

Sunt români din străinătate care nu sunt și nici nu vor fi atât de afectați de ceea ce se întâmplă acum în țară. Un prieten din Austria și unul din Anglia (străini amândoi) mă întreabă ce se petrece la noi. Verifică dacă informațiile din media sau de pe net sunt adevărate. Iar tu? Nimic. Nici o reacție. Dacă nici asta nu ajunge la tine, atunci ce te mișcă? Ce resorturi sunt în spatele ființei tale, de o pun în mișcare? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca tu să te apleci asupra unei probleme? Te întreb fără nici o ironie. Îmi doresc să știu ce anume te face să te dai jos din pat dimineața? Ce anume te bucură sau te întristează? Ce emisiuni vezi și ce cărți citești? Unde-ți petreci timpul liber și mai ales ce fel de om ești? Poate te vor lăsa rece toate întrebările mele legate de persoana ta sau poate te vor face să ridici o sprânceană. Habar nu am. Și tocmai asta este problema. Nu știu nimic despre tine. Nu am idee cum e să fii în pielea ta. Nu pot minți acum, zicând că m-ar interesa prea mult persoana ta. Nu ești chiar atât de important. Totuși, o singură ”calitate” te pune în momentele astea în centrul atenției mele. Ești majoritar. Ești majoritar și inert. Și asta înseamnă că modul în care tu te manifești îmi afectează direct viața. Deciziile tale, atitudinile tale sau lipsa lor, mai degrabă, îmi creionează viitorul. Dacă aleg să rămân mai departe în țară sau dacă voi ceda ispitei de a pleca afară. Dacă voi avea o taxă în plus pentru niște drumuri de căcat sau nu. Dacă va trebui ”să-mi aștept cuminte rândul la un rinichi” când voi fi la spital sau dacă unii vor hotărî că japca este legală, toate astea depind de tine. Iar lipsa de acțiune și ignoranța ta în toate domeniile fac acest lucru înfricoșător. Și-mi este teamă pentru că nu știu cum să te recunosc, nu știu nimic despre tine și nici cum să ajung la tine și să-ți spun că îmi faci rău. Chiar ”neștiind” îmi faci mai mult rău decât poate cineva să facă unei societăți. Deci acum ai înțeles de ce mă interesează ceea ce crezi, gândești sau faci. Sper să manifești și tu măcar aceeași grijă față de viața mea.