vineri, 6 decembrie 2013

Un adevarat supravietuitor ! dar si o mare dilema..


De cand am vazut un film in care personajul principal era prins intr-o ravena dintr-un canion american si care s-a salvat doar dupa ce si-a taiat mana, osul si cartilajele si a reusit sa se catere catre salvare, a ramas intiparita aceasta probabilitate undeva in mintea mea. Calatorind ajungi sa intri in contact cu o groaza de situatii iesite din comun. Chiar si facand o simpla drumetie pe un munte care nu il cunosti sau printr-un "ride" cu orice mijloc de transport te pui cateodata in situatii neprevazute. Am auzit de cazuri turisti care s-au pierdut pe munte si au murit deshidratati s.a.m.d.  Asa s-a intamplat si cu urmatorul exemplu; un tip din Nigeria care a fost gasit in toaleta unei barci naufragiate la 60 de ore dupa ce s-a scufundat la o adancime de mai bine de 30 de metri. 
Okene Harrison, ca asa il cheama, este bucatarul si unicul supravietuitor al acestui naufragiu in care au murit alti 12 pasageri. Dupa ce a devenit viral pe internet saptamana asta, National Geographic explica cum a fost posibil sa ramana in viata atat timp si anunta ca ar mai fi fost de ajuns alte 19 ore sa se stinga si el. 

Asadar sunt foarte curios cat timp ti-ar trebui sa iti pierzi speranta sau dupa cat timp ai incerca sa faci ceva disperat care sa duca la salvarea ta. Care sunt limitele umane si cat de rezistent poti fi tu in situatii de criza ?



joi, 28 noiembrie 2013

Honduras - impresii

                                                                     Tegucigalpa


Stau in aeroport in Tocumen, Panama care este hub-ul dintre cele doua Americi si Caraibe. Foarte bine organizat si internet gratis peste tot. Voiam sa scriu cate ceva despre ultima tara vizitata in aceasta calatorie din America Centrala si anume Honduras. Intrarea a fost destul de aventuroasa si a inceput din Esteli, Nicaragua unde petrecusem noaptea. Absolut toti oamenii care ii intalnisem in aceasta calatorie ma avertizasera de pericolele care pandesc la tot pasul in Honduras. Unul din motivele pentru care am taiat masiv din timpul alocat acestei tari a fost si acesta, insa mai mult au contat frumusetea si experientele avute in Panama, Costa Rica si Nicaragua. Din nordul statului Nicaragua, din Esteli exista doua rute de a intra in Honduras, eu stiam de cea care trece prin Ocotal dar cum in terminalul de bus mi s-a sugerat ca ar manca mai putin timp, am ales sa merg prin Somote. De acolo am luat spre granita un taxi colectivo, care este impartit de mai multi calatori si are un pret prestabilit. In asta am incaput 6 oameni plus soferul iar in spate am stat cu doi fermieri locali (tipul ala care il vezi in filme cu cizme inalte de piele si sombrero mare de paie), din tinuta nu trebuia sa lipseasca calul si maceta, insa cei doi nu le aveau cu ei, ca doar se intorceau de la oras si purtau straiele bune de mers la biserica! Cu ultimii cordoba care ii mai aveam, putin peste 2 dolari, am mancat copios ultima data "gallo pinto" cu bistec; inainte de a parasi iubita Nicaragua.

                                                                 "Jesus Cristo es El señor"


La iesire am platit 3 dolari americani dupa care urma sa intru in Honduras. Ghici ce, la granita vamesul imi spune ca nu pot intra in Honduras ca am nevoie de viza. Stiam foarte bine ca nu e nevoie inainte de a pleca, insa ei imi aratara niste hartii stampilate (probabil tot de ei) in care se evidentia un ordin in care se declara ca cetatenii statului Roman au nevoie de viza. Foarte inteligent, imi ofera optiunea de a merge la consulatul Honduras din Chinandega, Nicaragua pentru a obtine viza. Stiind ca numai ca sa intri in Nicaragua e nevoie de plata unei taxe de 13 dolari si faptul ca nu aveam cum sa evit Hondurasul nu aveam de gand sa iau in considerare aceasta optiune. Dupa tot felul de negocieri mi-au oferit optiunea de a plati taxa de viza (30 dolari) plus 30 pentru "ajutorul" oferit in total 60USD. In toata chestia asta am facut doua mari greseli, am aratat cati bani mai aveam, erau 40 dolari si ceva in jurul a 13 dolari in Lempire honduriene si am zis ca am zborul a doua zi din Tegucigalpa si ca nu am cum sa merg inapoi in Nicaragua. Cu ajutorul celor doua informatii ei au putut sa ma lucreze mai eficient pulsand pe presiunea timpului si mizand pe suma care o detineam.
Nu imi pot ierta asta, mai ales pentru ca aveam experienta trecerilor precedente si a unei experiente similare cu politia de frontiera ucraineana in 2010.
In fine, ideea e ca am reusit sa intru in Honduras doar dupa ce am dat banii, facand exceptie de 40 Lempiras aka. 2 USD. Apropiindu-se ora de inchidere a granitei si avand convingerea clara ca in urmatorul oras - San Marcos de Colon - aveam sa gasesc un bancomat care sa ma salveze am acceptat sa intru si sa iau ultimul minibus. (aici la fel am mari dubii ca era intradevar ultimul, dar nu ma pot pronunta cu date reale).

Nu am nicio poza de aici din motive lesne de inteles, ideea era ca intradevar existau 2 banci dar niciun bancomat, cu atat mai putin sa schimbe Euro sa Ron (loool). Avand aceste date nu aveam cum sa continui drumul spre un oras mai mare decat prin mijloace de calatorie gratis si anume autostopul. Intradevar, dupa ceva timp de asteptare gasesc un mini camion care mergea spre Choluteca/San Lorenzo. Soferul impreuna cu cei doi angajati ai sai, amandoi minori, vindeau zahar si alte bunuri, comerciantilor din sudul tarii, facand drumul asta in fiecare zi.
Din vorba in vorba.. foarte multe de altfel mi s-a reamintit cat de periculos e Hondurasul si cum e de ridicata criminalitatea in mai toate orasele mari. Tipul asta zicea ca ar fi bine daca m-as da american ca in cazul unui asalt, ladronilor le-ar fi mai mare frica sa se ia de un american stiind ca statul american are grija de cetatenii sai si sunt sanse mari sa fie identificati si trasi la raspundere. Scriind articolul asta, pe http://travel.state.gov, am gasit urmatoarele afirmatii care aveau sa imi ridice semne de intrebare.
"Crime is widespread in Honduras and requires a high degree of caution by U.S. visitors and residents alike. U.S. citizens have been the victims of a wide range of crimes, including murder, kidnapping, rape, assault, and property crimes. Widespread poverty and unemployment, along with significant street gang and drug trafficking activity, have contributed to the extremely high crime rate. In January 2012, the Peace Corps suspended its program in Honduras in order to review the safety and security of its volunteers.
According to the United Nations Office on Drugs and Crime 2011 Global Study on Homicide, Honduras has the highest per capita homicide rate in the world, with 86 homicides for every 100,000 inhabitants. Although crime and violent crime occur in all parts of Honduras, the north coast and central portions of the country have historically had the country’s highest crime rates. Copan, Roatan/Bay Islands, and other tourist destinations have lower crime rates than other parts of the country.
Since 1995, 115 U.S. citizens were reported murdered in Honduras; of these, just 32 cases have been resolved. Three U.S. citizens were reported murdered in Honduras between January and September 2013."
Am descoperit de altfel ca intradevar in ultimii 2 ani, Honduras si San Pedro de Sula au fost votate drept cele mai periculoase locuri de pe planeta.

Mare noroc cu tipul asta William care m-a invitat sa dorm la el pe hamac. Am avut parte si de cina si de siguranta intre cei 4 pereti ai casei sale. Locuia tot in intr-o casa simpla de tara cu toaleta afara. Drept rasplata si in semn de prietenie aveam sa ii ofer un hanorac care il carasem timp de o luna cu mine. Pe scurt, am ajuns dimineata devreme in San Lorenzo am dat un tur rapid, din masina evident, si am luat autobuzul spre Tegucigalpa.


Pe drum am dat de 3 filtre de politie in mai putin de 140 de kilometri, de fiecare data analizandu-ma suspicios. Nu aveam de gand sa mai dau niciun ban, orice ar fi insinuat ei! Este foarte comun in Honduras sa ai toate autovehiculele oprite in puncte de control pentru perchezitie si controale de rutina. Anumite puncte sunt de armata si se spune ca astea ar fi mai de incredere ca nu ar avea legatura cu criminalitatea. In Tegucigalpa am gasit relativ usor locatia unde ar fi trebuit sa ma intalnesc cu Cynthia, gazda mea, ajutat fiind de ceva localnici omenosi. In cele 3 zile petrecute acolo, nu am petrecut prea mult timp mergand cum fac de obicei, insa am avut ocazia sa imi fac o idee despre viata din capitala si imprejurimile ei (Valle de Angeles, Santa Lucia). Cele doua fiind statiuni de munti deosebit de frumoase cu un artizanat propriu special.


                                absolut toate masinile au folie neagra, la semafor se ridica toate geamurile



                                                   Politia de patrula cu armele din dotare


In Tegucigalpa toate magazinele, barurile sau locarurile aveau la intrare o persoana angajata sa pazeasca. Nu toti erau angajati ai unor firme de securitate insa mai toti aveau arme destul de impunatoare, care tineau la distanta orice fel de intentie dubioasa. Este recomandat sa fii tot timpul in alerta cand mergi prin centru si sa fii sigur ca nu te urmareste nimeni. Din ce am vorbit cu oamenii pe acolo exista sanse mari sa se comita asalturi odata cu lasatul serii. Curvele, travestitii si cei denumiti "Ladrones" fiind printre cei mai periculosi. Nu obisnuiesc sa postez povestiri dar va asigur ca am auzit niste intamplari incredibile.


                                                                  Salon de coafura


                                                                     Tegucigalpa - centru



                                                                           bar local



Intr-un bar iconic din centrul Tegucigalpei am avut ocazia sa incerc un mix de bauturi care se numeste Calambres, daca nu ma insel doar acolo se prepara si e un mix de bauturi tari. Cei doi de mai sus servesc din aceasta potiune care se aduce in borcan impreuna cu bocas - renumitele tapas din Spania. Pe seara am incercat si alte bauturi de triburi indiene anume Juscaran si Giffiti facut cu un mix de ierburi mai ceva ca Jageru' din Europa.  Aici mai treceau din cand in cand anumiti negustori care vindeau printre altele si oua de broasca testoasa, si alte alea. In periplul barurilor am mai baut un shot de "Licor de nance" si berile locale Salva Vida, Port Royal si Imperial. De mancare mentionez alta data, dar Cena tipica sau Baleadas nu trebuie ratate.

                                                      Calambres si oua de broasca testoasa


   
  Consider ca Hondurasul trebuie explorat daca ar avea conditii de siguranta mai ridicate. Sunt si zone in nord, in Marea Caraibe unde se face cel mai ieftin scuba diving din lume in bariera de recif care o imparte cu Belize si unde exista turism si criminalitatea este mai scazuta. Slava Domnului, datorita masurilor de precautie, exagerate cateodata, nu am avut nicio patanie cu delicventa de aici.

                                                                                   Tegu'


miercuri, 27 noiembrie 2013

vineri, 22 noiembrie 2013

Blocat pe insula Ometepe !

 Pentru ca asa a si fost, am ajuns pe la un opt dupa ce m-am trezit la 5, ferry-ul avea sa plece la 7 si sa faca intre San Jorge si Moyogalpa. Am aflat ca exista reale pericole de urcare pe cei doi vulcani si ca frecvent se intampla sa se piarda turisti si sa mai moara cate unul. Pentru a evita costurile logistice cu cautarea si salvarea, turistii au interzis accesul pe versanti fara ghizi. Cum necesita o urcare de 8h Conception respectiv 4h jumate Madera, grupurile formate plecasera de la 5 dimineata, cum eram singur ar fi trebuit sa platesc cei 25-30 de dolari singur. Aveam de gand sa raman peste noapte si sa incerc dis de dimineata sa urc mai ales ca aflasem ca in Altagracia, un orasel de pe insula se celebreaza fiesta asemanatoare celor din spania cu bautura si cu lupte de tauri. Toate bune si frumoase pana cand ma duc la banca sa imi scot ceva bani pentru sedere, cand descopar ca nu aveam niciunul din carduri la mine, din motive prea mari de siguranta, lasasem in bagajul din Rivas toate lucrurile mele inlusiv cardurile. Cum nu disper niciodata, cu cei 10 dolari cu care plecasem dimineata consideram ca aveam sa ma descurc foarte bine daca ma intorc in dupamiaza aia cu ultimul ferry de 5 jumate.


 El ferry - Che Guevara, am scris intr-o postare anterioara despre afinitatea celor de aici catre acest personaj


            prima barca de lemn care ajungea dintre insula pe uscat, care aveam sa o iau si eu la intoarcere


                                                                  strada din Moyogalpa

Toate bune, trebuia doar sa iau in considerare ca imi pastrez 2 dolari pentru ferry-ul de intoarcere. Ajuns pe strazi intru intr-o comida rapida pentru a manca ceva, micul dejun traditional include faimosul ¨Gallo Pinto¨ un mix de fasole negre cu orez, la care puteai adauga platanos (bananele prajite), omleta si branza prajita si bineinteles chillero-ul (mixul de legume in sos picant de care o sa imi fie asa de dor). Stand la masa, observ ca intr-un colt un tanar se chinuia cu ceva, cand ma apropii vad ca incerca sa rupa gatul unei iguana. Destul de maricica era practic imposibil de facut asta ca la gaina, a trebuit sa ii dea cu ciocanul de batut snitele de cateva ori bune pentru a-i dizloca oasele. O foloseau pentru consum personal si dupa cum mi-a si aratat e destul de periculoasa si trebuie sa ii prinzi mai intai gura cu sarma pentru a nu te sfasia cu dintii ascutiti ca niste ace. Se prind cu ajutorul cainilor si cica ar fi destul de delicioase, dupa oul de broasca testoasa nu stiu ce sa mai zic despre gusturile lor.. Aveam sa aleg plaja sau orasele pentru ca hiking-ul era in afara discutiei, dupa lucrurile aflate despre cei care au murit dezhidratati, pierzandu-se prin numeroasele cai.


                                                                   Iguana, inca vie..


                                                                     Vulcan Conception

Imi aduc aminte asa franturi cand invatam sau aflam pentru prima oara in generala la orele de geografie despre lucruri de genul asta, lacul Cocibolca, insula Ometepe, favela Rocinha, lacul Baikal s.a.m.d. sa nu mai pun la socoteala faptul ca aflam despre tot felul de soluri si nisip din desert, acum am ajuns sa le vad cu ochii mei pe toate si nu pot decat sa multumesc ca am sanatate pentru a face asta.

                       Ojo de agua, apa provenita din Vulcan alimenteaza aceasta frumusete de izvor
                                                         in care am petrecut 3 ore pe putin

                                                              arena de tauri din Altagracia


                                         

Spre deosebire de corida spaniola care am avut ocazia sa o vad in Granada si Alicante (Spania), aici taurul nu este ucis. Doar tachinat de o multime de oameni beti care incearca sa isi arate barbatia stand in ring cu taurasul. Pe culoarul de acces, fiecare intrare se face calare pe el, nu dureaza niciuna mai mult de 2 secunde dupa care taurul furios se repede catre cei care se afla in ring. Deoarece e innebunit, oboseste destul de repede dandu-le ocazia localnicilor de a-l prinde si batjocori :))
                                                                              supermarket


                                                                         procesiune religioasa


   poza din interiorul ¨chicken bus¨-ului, (pregatesc o intreaga galerie cu acestea)


                                                                      pe plaja la apus

Partea aventuroasa avea sa vina odata cu seara, datorita procesiunilor religioase si a fiestei, transportul avea sa fie limitat la cateva pe zi. Autobuzul care avea sa mearga inapoi era limitat la ora 3 si la ora 5 (ultimul) cum facea circa o ora pana la destinatie aveam sa pierd ultimul ferry de a parasi insula. In Moyogalpa, portul de plecare ajuns pe la 6 nu aveam sa mai gasesc decat cateva persoane care ma ghidasera spre barca de dimineata de la 5 jumate, o prima veste buna era putin mai ieftina de 2 dolari :)) Mergand inapoi spre oras din port am gasit repede un loc unde sa dorm intr-o baraca in hamac. Faza era ca erau batrani si aveau sa stea in aceasi incapere cu mine, pe langa faptul ca era abia 6PM si avea sa fie destul de plictisitor. I-am multumit batranelului si convins ca voi gasi si altceva am plecat sa colind strazile. Am mers in acelasi loc in care mancasem micul dejun pentru cina. De data aceasta bodega era plina de oameni, care venisera la o intalnire religioasa, am asistat la toata cat am mancat si a fost destul de interesanta. Mentionez ca inainte de asta fusesem si la o biserica care ma avertizasera ca avea sa se inchida dupa ora 24. Legat de biserica, am participat la o sesiune a martorilor lui Iehova intr-o seara, unde doua tipe americane de varsta a doua faceau pe predicatorii, dupa un discurs furtunos care avea sa ii sece toata energia (adica arata ca nu se mai poate tine pe picioare si era sustinuta de alta persoana) avea sa ii purifice pe toti cei prezenti. Acopaniata de banda: 3 vocali, tobe, clape si sunetist) impreuna cu traducator, parea a fi un adevarat show. Oamenii incepeau sa tremure si sa cante cu mainile catre cer dupa care atinsi de puterea Domnului sa se zvarcoleasca pe jos. Vazand ca stau si nu ma implic, cele doua doamne venira spre mine pentru a-mi oferi si mie din viziunea lor.
Cu mana pe capul meu amandoua scoteau niste sunete¡susoteli, impingandu-ma pentru a fi la pamant. Pentru a nu fi prea penibil momentul, m-am lasat dupa cateva secunde moale dandu-le ocazia sa ma asez pe banca. Am analizat toata orchestratia si mi s-a parut incredibila. Din punct de vedere religios, nu am foarte multe de spus, pana nu termin istoria religiilor care am inceput sa o citesc.


Revin la partea cu insula, la bodega aveam sa intalnesc un om cu baiatul sau care m-a invitat sa dorm pe veranda casei sale in hamac. Ajuns acolo, nevasta avea sa ma serveasca cu niste banane si sa ma invite in casa, deoarece casele de la tara au un anumit iz de umezeala, plus alte chestii am preferat sa stau afara in hamac.  A fost foarte dragut si mi-a oferit vreo 2 litri de compot (fff dulce) cum nu aveam cum sa il iau am mancat acolo putintel. Imi pare rau ca nu am avut cu mine ploverul care il car dupa mine atat timp sa il ofer la schimb pentru ospitalitate. Dimineata la ora 5 aveam sa plec cu barca care costa 35 de cordoba catre uscat, fericit dar totusi mahnit ca nu am apucat sa urc pe celebrul Conception.

                                     vedere din barca cu puntea de acces (o scandura groasa) si luna



joi, 21 noiembrie 2013

Nicaragua, Rivas si trecerea granitei

Incep aceasta postare stand aici in Hostelul din Granada, Nicaragua dupa ce am iesit si am avut parte de ceva gustari locale, asa ca daca gresesc ceva, iertat sa imi fie ! Totul a inceput de la plecarea mea din Puntarenas, Costa Rica. Aveam de gand sa plec la opt sa ajung pana in pranz la granita, nu a fost sa fie asa. Pe la ora 14.00 am ajuns intr'un final acolo dupa ce am schimbat autobuzul din El Roble in ¨La Cruce de Barranca¨ si apoi la indemnul unor localnici, ultima data in Liberia. 

                                                          nu e usor sa intri in pielea localnicilor

De data asta granita dintre cele doua tari traversate avea sa fie si mai ¨salbatica¨ decat precedenta dintre Panama si Costa Rica. Imediat cum intri si iti iei stampila de la cei din Costa Rica pentru iesire intri intr-o zona a nimanui in care isi fac veacul toti schimbatorii de valuta, te amentinta ca in Nicaragua nu ai ce sa faci cu dolari sau Coloni si ca ar fi bine sa ii schimbi, sincer nu face mare diferenta intre schimbul oficial si cel practicat de ei fiind infirm, de la 25 la 25.40 per dolar la banca. Alta chestie, inainte de granita, avea sa intre in autobuz o domnisoara care se ofera sa iti completeze foile de intrare si iesire din tara, in schimbul unui bacsis, serviciile ei sunt optionale.

                                            primul punct de control al pasaportului in Nicaragua


                                                   trecerea frontierei inainte de gardul spre Nicaragua


Anumite date logistice trebuie mentionate pentru cei care vor sa faca in viitorul apropiat aceasta calatorie. Mentionez apropiat pentru ca aici in America Centrala totul este relativ si se schimba repede, iar ghidurile de calatorie editate cu mai mult de 3 ani inainte nu mai sunt de actualitate si nu mai cuprind informatii relevante cu privire la preturi sau locatii.Trebuie ca si strain sa platesti o taxa de mediu de 1 dolar pentru ca intri in Nicaragua, dupa care la oficiul de verificare trebuie inmanati impreuna cu pasaportul alti 12 dolari pentru a avea accesul in acest tinut. Imi aduc aminte cum la fiecare granita, vamesii cauta mai mult decat in mod normal in calculator cand vad ca am pasaport de Romania, probabil nu sunt siguri daca este nevoie de viza sau nu pentru a intra.. Trecerea se face destul de usor fara verificari sau controlari de bagaj (pentru cei ce au ¨incarcatura¨ suspecta).

                                                Colectiv-ul care m-a dus din Peñas Blancas in Rivas

Ajuns in Rivas, nu am ezitat sa nu ajung pana pe plaja lacului Cocibolca unde se poate vedea insula Ometepe cu cei doi vulcani ai sai, Conception si Madera. O placere deosebita a fost sa fiu introdus specialitatilor ¨Nica¨ cu o ¨fritanga¨ chiar in fata vulanului, asa da introducere! Animalul asta de munte, care continea soric de porc, pui, branza fripta, costita de porc, platanos prajite si salata de varza cu morcov costa 4 dolari si era destinat unei singure persoane, cum nu a existat pana acum portie care sa ma dovedeasca, am reusit sa ii fac fata si asteia.



Voi pune cateva poze cu Rivas sa va faceti o idee despre ce e pe acolo, despre insula Ometepe si Vulcanul Conception voi face daca se poate o postare separata, necesita mult prea multe vorbe!


Aici trebuie sa scriu ceva; cand citeam  in putinul timp care il am pe transport, ghidurile descarcate de pe torente despre Nicaragua.., se spunea ca biserica din Rivas este una dintre cele mai vechi din America Centrala si ca este acompaniata de chiciosul parc. Imediat cum l-am vazut, mi-a venit in minte descrierea asta. Aveam sa aflu mai pe urma ca toate sunt in acelasi ton. Cel mai dificil a fost poate atunci, cand a trebuit sa explic semnificatia cuvantului ¨chici¨ gazdei mele care considera normal locul. 
Rivas este poate al doilea sau al treilea oras din Nicaragua cu cei 50000 mii locuitori ai sai, dar nu este recunoscut ca fiind un oras turistic ci mai degraba un punct de plecare pentru insula Ometepe si mult mai cunoscutul San Juan del Sur.

                                 Cred ca asa arata in Cuba.. apropos, se spune ca in Nicaragua gasesti
                                              mai multe lucruri legate de El Che decat in Cuba


                                                                             piata din Rivas


                                                       papaya imensi alaturi de alte fructe exotice


                                                                        asteptand plecarea


                                    promovand un magazin de haine si incaltaminte second hand




O sa mai bag cate ceva despre ultima zi petrecuta in regiunea Rivas, care a fost destul de dubioasa, cam ca majoritatea din calatoriile mele. Cum nu am mai reusit sa plec catre Vulcanul Mombacho, am decis sa merg la plaja pentru a ma bucura inca o data de privelistea oferita de Conception. Am oprit si am stat la o terasa cu un tip cubanez care avea cetatenie americana. Mi-a spus cu bucurie ca este blocat in Nicaragua dar ca a gasit un loc in care plateste 16 dolari chiria pe luna si ca se descurca pescuind. La o vorba de Rom si bere Toña am povestit si aflat multe, poate prea multe.. din motive de siguranta prefer sa nu le postez aici. Era acompaniat de un mos enervant de beat care conducea o bicicleta cu volan!

                                                      bicicleta cu volan, care am condus-o si eu



                                                              tineri, jucand fotbal pe plaja


                                                                     facand rondul


   
Ca si cand nu ar fi fost de ajuns cele aflate in timpul zilei, la intoarcere am cumparat un taco de la o localnica. Vorbind, m-au invitat sa impart drumul spre casa cu o caleasca asemanatoare celei de mai sus. Mama si cele doua fiice nedorind sa creada ca, calatoresc singur, mi-au transmis sa am grija aici. Crezand ca este o alta doza de ¨overcare¨ aveam sa aflu ca fiul, respectiv fratele celor 2 fete, fusese omorat in Rivas pe strada acum 5 luni, de catre unii care chipurile l-ar fi confundat cu cineva. Asta a fost o alta reamintire a faptului ca anumite prejudecati se bazeaza pe realitate. In schimb ca in oricare alt loc din lume, daca iti vezi de treaba si stii pe unde sa umbli, este la fel de sigur precum cumpararea unui hamburger in Centru Vechi.


                                                 Insula Ometepe (Conception stanga - Madera dreapta)