joi, 30 mai 2013

Bienvenue a Charleroi !



Am ajuns si in Charleroi, de la inceput am fost avertizat ca nu ar trebui sa merg acolo si daca ar fi sa vad ceva mai bine merg la Bruxelles care e la 40 km distanta. Stiam ca a fost votat drept cel mai urat oras al Europei si de la prieteni auzisem ca nu e un loc tocmai prietenos, dar eram si sunt sigur ca la Bruxelles voi ajunge mai curand sau mai tarziu asa ca nu am ratat oportunitatea de a vedea micul Charleroi. Fiind uikend autobuzele circula cu o frecventa mai redusa iar cele care merg chiar in Charleroi city sunt chiar f. rare. Daca iesi din aeroport pe partea stanga este o statie de autobuz in care poti lua numarul A din ora in ora, cum vazusem ca pleca autobuzul chiar in fata mea.
In pustietatea aia (eram singurul pe peron) vine o minivan apartinand unui hotel, il intreb prietenos pe sofer care era un arab pe la douzeci si ceva de ani cum pot ajunge in oras si daca as putea merge pe jos pana acolo pentru a nu mai astepta o alta ora urmatorul autobuz. Stiam dinante de pe google maps ca aeroportul este in oras, insa tot sa ai vo 12km pana in centru. Norocul meu a fost ca s-a oferit sa ma duca pana la intrarea in zona 2 de unde practic nu aveam decat de coborat.



Mergand pe una din strazi, pustie de altfel dau pe partea mea a drumului de un magazinas Second Hand. Cu litere mari scria pe geam “Chez Aurica”, am zis ca sigur tre sa fie o romanca, ca nume mai romanesc nu se putea. Intru inauntru si dau de doi copii, dau eu sa ii intreb ceva de Aurica dar ei imi raspund in franceza, aud cum striga dupa mama dar tot in franceza. Din spate vine o femeie mai inchisa la culoare, mi-am spus din prima: asta e Aurica ! insa am continuat in franceza mea de balta sa o intreb unde e Bulevardul Joseph Triou. Vazand ca ma cam pierd in descrierea ei, ma intreaba ce limbi vorbesc, ce nationalitate sunt? Dupa ce i-am spus ca sunt Roman, s-a dat pe fata. Mi-a explicat totul clar de doua ori cu foarte mult calm. de fapt bulevardul se chema Joseph Tirou si era chiar intre centru si gara sud. Am aflat si eu ca era tiganca din Romania Caras Severin, plecata de 17 ani din tara si ca mai are putin si obtine cetatenia. Copii ei nu stiu Romana stiu doar Franceza si Tiganeste si ca a deschis de vo’ doua luni magazinul asta. I-am spus eu ca banuiam ca este cineva din Romania din moment ce se numea “Chez Aurica”. La plecare i-am urat succes cu magazinul si ea m-a indemnat sa am grija.



Mergand si apropiindu-ma de centru totul parea sa prinda contur, descrierile celor dinainte parca imi influentau oarecum judecata si orice arabel sau negru ce trecea pe langa mine aveam acum impresia ca are de gand sa ma abordeze intr-un mod dubios.



Gazda mea din Chaleroi - Dimitri Alaine, nu stia o boaba de engleza, insa avea un suflet mare. M-a primit in casa lui si m-a lasat sa imi printez biletul de Ryanair ce aveam sa il folosesc in ziua urmatoare. Nu am comunicat prea mult deoarece s-a dus repede la culcare pentru ca avea de alergat a doua zi un juma’ de maraton in Bruxelles. Era un pasionat de maratoane si filme din ce mi-am dat seama dupa medaliile pe care le avea si posterele cu filme semnate de cineasti care le avea pe pereti. Mi-am luat o bere cu 11% alcool si m-am uitat la finala CL. O chestie mi-a placut la el in casa, in toaleta avea peretii tapetati si ceva markere pentru oaspetii ce vor sa ii lase un mesaj dragut, cu markerul ce il aveam i-am transmis mesajele de mai jos. A doua zi mi-a lasat cheile si am avut timp pentru o tura de oras.



Am intalnit un tip intr-o saormerie care era din Agadir, i-am spus ca am fost si eu acolo si ca mi-a placut mult. A zis ca e si de ceva timp insa criza i-a afectat destul de tare, a zis ca arata mult mai bine in Maroc ca aici dar inca se mai poate castiga si mai sta, insa in comparatie, omul mergea in fiecare an acasa. I-am povestit putin de Taroudant, Safi, Oarzazate si toate orasele prin care am fost acolo si i-am urat sa ajunga la Mecca in curand.


 Orasul in sine mi-a adus aminte de cateva locuri: Atena (pentru imigranti si debandada),  suburbiile Yerevanului si de Ruse. Este foarte scump, arata dubios si e deprimant; asa ca un sfat pentru prieteni: daca primiti vo’ oferta de job in Charleroi, ganditi-va bine inainte de a face alegerea. Oricum sunt convins ca orice loc isi are farmeculul sau si e deosebit in felul sau. Am zeci sau chiar sute de exemple !



ps: Pare ca am scris doar lucruri rele despre oras, sa zicem ca am fost putin influentat dar si dezamagit in acelasi timp, gandidu-ma ca fiind aproape de capitala Europei este un loc care ar trebui sa isi respecte blazonul. Probabil ca asta se intampla cu toate locurile "hype" din viata..


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu