Si iata ca am plecat spre o noua aventura. M-am gandit sa scriu in blogul asta cate ceva la indemnul tuturor celor ce ma cunosc. Am realizat ca punerea pe foaie a unor ganduri ma poate ajuta sa imi amintesc cu usurinta lucruri care mi s-au intamplat sau mi s-au parut interesante in calatoria respectiva. Urmand o cale oarecum normala, continutul acestui blog va fi dedicat calatoriilor. De mult aveam gandul asta insa mi se parea o pierdere de timp; sa fiu sincer chiar mananca o gramada de timp, mai ales ca nu am fost niciodata o persoana de profil uman, mai mult m-au atras cifrele si calculele. De cate ori am calatorit in anume loc ascuns si nu am gasit informatii despre cum sa ajung sau la ce sa ma astept, imi spuneam intotdeauna ca tare s-ar mai bucura si altii sa afle ce marshrutka poti lua din Yerevan catre templul pagan din Garni, cum sa ajungi din Lublin cel mai ieftin si mai usor in Nordul Moldovei sau cum sa iesi cel mai bine la autostop din Barcelona mergand in sud spre Costa Brava. Multe din ele le-am citit de pe situri de specialitate, altele le-am aflat de la prietenii calatori sau surferi dar majoritatea le-am descoperit la fata locului (on the spot). Ar fi frumos sa ma tin sa pot scrie cate ceva din fiecare calatorie macar, dar stiu ca e aproape imposibil. Timpul petrecut intre destinatii il petrec odihnindu-ma iar cel petrecut in locatii prefer sa il utilizez la maxim, mergand, petrecand sau socializand.
Chiar ma intrebau ieri prietenii mei cand ma intorc, le-am zis ca stiu cand plec dar nu am o data exacta cand ma intorc. Realizez ca cel mai mult imi place sa ma pierd, sentimentul ala care il ai atunci cand mergi printr-un labirint si ii dai de capat. Intotdeauna cand merg intr-un loc nou nu iau la intoarcere acelasi drum pe care am venit. Daca am intr-un oras la dispozitie 6 ore de exemplu, merg cam cat pot intr-o directie primele 3 ore dupa care incerc sa revin la acelasi loc dar ruta sa fie complet diferita. Adrenalina care o ai atunci cand te gandesti ca s-ar putea sa fi luat o directie gresita, atunci cand mai ai putin si pierzi trenul sau avionul, dar nu o faci. Si chiar de ai pati-o, ai flexibilitatea de a alege o alta ruta, de a experimenta ceva nou. Asta cred eu ca inseamna libertate!
Nu stiu cum s-a transformat articolul asta intr-o marturisire, probabil din cauza ca sunt pe autobuz spre Bratislava si vremea e ploioasa. De pe 8 luna asta voi fi in Luxemburg pentru urmatoarele 3 saptamani. Voi face parte din staff-ul si coordonarea festivalului “Food for your senses” pe intreaga durata a sa. Este un festival de arta, cultura si muzica care iti ofera hrana spirituala pentru simturile tale. Va fi o ocazie foarte buna de a vedea din interior cum se misca organizarea unui astfel de eveniment, care sunt chestiile de interior ale EVS-ului si de asemeni o buna oportunitate de a mai adauga o noua tara la lista de cuceriri. Este un eveniment decent cu foarte multe trupe luxemburgheze si internationale, eu unul insa nu stiu niciuna dar daca vreti puteti arunca un ochi aici : http://www.ffys.eu/ si daca va intereseaza va astept pe la mine ! Festivalul este de pe 17-19 Mai, dar aici am de lucru atat inainte cat si dupa terminarea activitatilor principale.
Pe mine unul m-a vrajit clipul festivalului http://vimeo.com/53218724?width=640&height=480
Prost !
ps: Randurile de mai sus au fost scrise ieri pe 7 in autobuz in drumul dintre Viena spre Bratislava. Intre timp am ajuns aici in Luxemburg in Wiltz, vremea este ploioasa si nu se asorteaza deloc cu slapii si pantalonii scurti care i-am adus din Romania !
Chiar ma intrebau ieri prietenii mei cand ma intorc, le-am zis ca stiu cand plec dar nu am o data exacta cand ma intorc. Realizez ca cel mai mult imi place sa ma pierd, sentimentul ala care il ai atunci cand mergi printr-un labirint si ii dai de capat. Intotdeauna cand merg intr-un loc nou nu iau la intoarcere acelasi drum pe care am venit. Daca am intr-un oras la dispozitie 6 ore de exemplu, merg cam cat pot intr-o directie primele 3 ore dupa care incerc sa revin la acelasi loc dar ruta sa fie complet diferita. Adrenalina care o ai atunci cand te gandesti ca s-ar putea sa fi luat o directie gresita, atunci cand mai ai putin si pierzi trenul sau avionul, dar nu o faci. Si chiar de ai pati-o, ai flexibilitatea de a alege o alta ruta, de a experimenta ceva nou. Asta cred eu ca inseamna libertate!
Nu stiu cum s-a transformat articolul asta intr-o marturisire, probabil din cauza ca sunt pe autobuz spre Bratislava si vremea e ploioasa. De pe 8 luna asta voi fi in Luxemburg pentru urmatoarele 3 saptamani. Voi face parte din staff-ul si coordonarea festivalului “Food for your senses” pe intreaga durata a sa. Este un festival de arta, cultura si muzica care iti ofera hrana spirituala pentru simturile tale. Va fi o ocazie foarte buna de a vedea din interior cum se misca organizarea unui astfel de eveniment, care sunt chestiile de interior ale EVS-ului si de asemeni o buna oportunitate de a mai adauga o noua tara la lista de cuceriri. Este un eveniment decent cu foarte multe trupe luxemburgheze si internationale, eu unul insa nu stiu niciuna dar daca vreti puteti arunca un ochi aici : http://www.ffys.eu/ si daca va intereseaza va astept pe la mine ! Festivalul este de pe 17-19 Mai, dar aici am de lucru atat inainte cat si dupa terminarea activitatilor principale.
Pe mine unul m-a vrajit clipul festivalului http://vimeo.com/53218724?width=640&height=480
Prost !
ps: Randurile de mai sus au fost scrise ieri pe 7 in autobuz in drumul dintre Viena spre Bratislava. Intre timp am ajuns aici in Luxemburg in Wiltz, vremea este ploioasa si nu se asorteaza deloc cu slapii si pantalonii scurti care i-am adus din Romania !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu