campul cu ape termale in care se gasesc peste 30 de guri geyzer
Strokkur erupe
aduce putin a Yellowstone?
Geysir - gheizerul dupa care au fost denumiti toti ceilalti
panorama Gulfoss
cascada Gulfoss
Þingvellir riftul Medio-Atlantic
oameni facand baie in apa rece
Riftul asociat cu Dorsala Medio-Atlantică, care marchează limita dintre plăcile tectonice europeană și nord-americană, străbate Islanda dinspre sud-vest către nord-est. Această caracteristică geografică este foarte vizibilă în Parcul Național Þingvellir, unde promontoriul creează un extraordinaramfiteatru natural. Aici s-a reunit primul Parlament al Islandei, Althing, acum o mie de ani.
Aproape jumătate din suprafața Islandei, care este de origine vulcanică recentă, este constituită dintr-un deșert muntos de lavă (cu o altitudine maximă de 2119 m deasupra nivelului mării), și din alte zone sălbatice.
Mi-am facut se pare un obicei sa scriu despre anumite subiecte care sunt sau nu tratate in presa. In general scriu deoarece am o legatura cu oamenii sau locul in care se petrece actiunea. Cum e de asteptat, tragedia si groaza vinde, dar aici e vorba despre lucruri care te marcheaza profund si tocmai de aceea am fost intrebat de unii dintre voi de ce scriu despre aceste lucruri si nu despre zecile de chestii pozitive care mi se intampla in fiecare zi. Nu stiu cum sunt newsfeed-urile voastre de pe retelele sociale, insa avand mii de prieteni sunt bombardat de informatii care mai de care in fiecare zi. Astazi, ma rog, ieri deja, am vazut toata ziua feeduri despre situatia din Mariupol. Fiind foarte ocupat, cu termenele limita si proiectul care il voi livra incepand de astazi in Belgia, nu am avut timp sa ma uit decat acum la 2 noaptea. Am fost socat sa descopar ca orasul care il vizitasem acum 5 ani e acum teatru de razboi, la fel ca Donetk si altele din zona de Est a Ucrainei.
Am cautat si am gasit cateva fotografii care le-am facut acolo
Autogara Mariupol
strada din Mariupol
doi catei simpatici
Cladire de locuinte din Mariupol
Cum arata ieri dimineata
Am inteles ca separatistii au bombardat orasul de 400.000 de locuitori, in special in zonele locuite ale acestuia (cate or mai fi ele). Nu o sa vorbesc prea multe despre aceste tabere pentru ca inca ma documentez. Am prieteni, cunoscuti, de ambele tabere si totul pare putin confuz. Oricum ce se stie despre acesta situatie, esta ca in momentul de fata sunt confirmate 25 de decese si mai mult de 100 de raniti. 50 de apartamente, patru școli și două grădinițe au fost afectate de bombardamentul de Sambata dimineata. Toti locuitorii din zona de Est a Mariupolului au fost evacuati catre centrul si vestul orasului. Medicii asista ranitii care sunt imprastiati peste tot
Actiunea de la 0:36 link aici in caz de nu merge direct de pe site)
Se pare ca in ciuda bombardamentelor asupra orasului lor, locuitorii s-au adunat in centru intr-un mars al libertatii. Mariupol este un obisnuit al marusilor dupa ce in timp ce Rusia anexa Crimea si o parte din Estul Ucrainer, au lansat un Apel catre cetatenii Uniunii Europene unde cereau solidaritate.
Sa speram ca nu se va extinde acest conflic si ca lucrurile nu vor degenera mai mult decat s-a intamplat deja.
De ce titlul asta? Puteti ghici de unde vine? Am scris acest articol in urma intâmplărilor din ultimul timp. Ca fiecare lucru in viată, atunci cand intâlnesti pe cineva sau descoperi lucruri noi, e imposibil sa nu ramâi marcat cumva de acestea. Asa s-a intâmplat si cu băietii nigerieni, pe care i-am intâlnit in Noiembrie anul trecut in Padova, Italia intr-un centru de integrare a imigrantilor. Cu totii erau veniti in Europa din cauza atentatelor ce se intâmplă de mai bine de 4 ani in tara lor natală. Consider că doar cursul traseului lor pană in Europa poate fi transformat lejer intr-un scenariu de film (container inchis pentru o lună panăin Libia, traversarea părtii de nord a Africii si apoi transferul periculos cu o barca pneumatică pe Marea Mediterană). Presupun că există si in zona Moldovei un asfel de centru deoarece, mai tarziu, am intâlnit in Bacău alti nigerieni. Motivul pentru care au fost fortati sa plece din Africa are un nume: Boko Haram Boko Haram se traduce din limba locală Hausa "educația occidentală este un păcat", potrivit majoritătii rapoartelor mass-media. Dar ceva totusi nu se leagă. Cum ar putea doar două cuvinte să transmită atât de multe informații? Oficial gruparea se numeste Jama'atu Ahlis Sunna Lidda'awati wal-Jihad, care in araba inseamna "Oamenii Sunnah-ului (practicile si exemplele din viata lui Mohamed) pentru predică si grupul Jihad" In limba Hausa din Nigeria, vorbită de grupul majoritar musulman, nu există niciun cuvânt de patru litere care sa însemne "educație din Vest". Pe când Haram a fost intotdeauna mai mult sau mai putin evident - un cuvânt împrumutat din limba arabă, care se referă la lucrurile care sunt interzise în Islam (spre deosebire de lucruri care sunt Halal, sau permise). Rămânea de deslusit cuvântul boko. Evoluția acestui cuvânt este legată de colonialism englez. În 1903 califatul Sokoto, care a cuprindea părți din ceea ce este acum nordul Nigeriei, Niger și sudul Camerunului, a ajuns sub control britanic. Impunerea unui sistem de educație non-islamică a semănat furie în rândul musulmanilor care nu apreciau noii cotropitori Termenul "Boko ilimin" a fost folosit pentru a descrie tipul de școlarizare adus de colonialiști. Literalmente ilimi este educația (n-ul, se adaugă atunci când apare ca parte a unei fraze). Deci, Boko ilimin este educația falsă. Flasul e descris ca forma străină de educație impusă (străin insemnand pentru africani de cele mai multe ori Vestic). Deci, aceasta poate însemna "educația occidentală" într-un sens peiorativ. De-a lungul timpului expresia ilimin Boko s-a redus doar la Boko. M-am documentat putin despre aceasta grupare pentru a incerca a ințelege, cel puțin pentru inceput, care este ideea din spatele acțiunilor boko haram si ce ii mână pe acestia să pună in practică atrocitățile care au indignat lumea in ultimul timp. (cel puțin pe cei care au urechi de auzit) Am aflat că: - gruparea s-a inființat in 2002 dar a devenit activă abia in 2009 - in 2009 si-au declansat acțiunile militare pentru declararea unui stat islamic in interiorul Nigeriei
- tot in acelasi an, fondatorul grupării a fost ucis de catre politia nigeriana (incident postat si pe internet)
- in 2010, an in care aveam posibilitatea de a merge intr-un internship acolo, a explodat o bombăin clădirea Natiunilor Unite din Abuja, omorand 25 de oameni
- sunt responsabili de dispariția a 273 de fete din cadrul unei scoli, care nu au fost găsite nici la momentul de fată cu toate ca au fost derulate nenumărate campanii
- au o fortă de luptă care cuprinde mai multe mii de oameni dar si personal specializat in confectionearea bombelor artizanale - a fost declarată grup terorist abia in 2013 chiar dacă pană la momentul de față mai mult de 3 milioane !!! persoane au avut de suferit in urma acțiunilor acestora - pană in 2015 uciseseră peste 14000 de persoane, dintre care 10000 doar in 2014 avand o lista cu atacurile lor din ultimii 5 ani
B.H. in 60 seconds Boko Haram remarcată prin utilizarea asasinilor pe motociclete, uciderea polițistilor, politicienilor și oricărei persoane care le critică actiunile, inclusiv clerici din alte tradiții musulmane și predicatori creștini. Totusi, in timp ce cu totii eram oripilati de crimele din centrul Parisului, pe continentul negru, la granita dintre Nigeria, Ciad si Camerun erau omorati peste 2000!!! de oameni! Mai exact incepand cu 3 Ianuarie, islamistii au intrat in orasul Baga si satele din imprejurime si au măcelarit mii de oameni in ceea ce se numeste a fi cel mai sangeros atacBoko Haram. Au trecut 10 zile si incă numărătoarea exactă a victimelor nu a fost dată publicitătii! Imaginati-vă scenariul sumbru in care teroristii intră la lumina răsăritului in oras si cu ajutorul lansatoarelor de grenade fac oamenii să iasă in panică din casele lor să isi găsească adăpost. Dupa care, cu ajutorul motocicletelor din dotare, să o ia la goană după ei vânându-i ca pe sobolani. Unii au decis sa se ascundă in casele lor de frică, acest lucru costându-i viata, fiind arsi de vii. Altii au murit in apele lacului Ciad, incercând să scape in inot. Cei care au reusit să se salveze din mâinile extremistilor riscă acum moartea pe Insula Kangala din cauza lipsei de mâncare, a frigului si malariei. Nu imi pot explica cum un astfel de genocid a trecut oarecum indiferent in fața mediei românesti si mondiale. Unde este libertatea presei de care vorbim atât zilele astea? Sau.. viata unui nigerian valoreaza mai putin decât cea a unui francez?
Saptamana trecuta am fost in Turcia, pentru prima data in partea de est indepartat a tarii unde populatia este majoritar kurda.
Diyarbakır, intitulat capitala neoficiala a tuturor kurzilor din lume este al doilea mare oras din zona Anatoliei dupa
Gaziantep. Diyarbakır este, de asemenea, un centru cultural si economic major în Turcia și in ultimul timp a fost un
punct fierbinte între Guvernul Turcei si populația sa kurdă.
In lunile Octombrie si Noiembrie inregistrandu-se mai multe demonstratii legate de implicarea sau
neimplicarea Turciei si altor state in conflictul dintre asa zisul stat islamic si populatia din Siria si Irak. Aceste
demonstratii au fost foarte violente si nu mai putin de 40 de persoane si-au pierdut viata dintre care mai bine de 15
doar in Dyiarbakir.
Nu am sa vorbesc despre Kobane, Ain Al-Arab in lb. araba (oras atacat de islamisti) si care refuza sa cada de mai
bine de 90 de zile cu toate ca nu a primit niciun ajutor oficial din partea vreunui stat. Singurul ajutor venit este din
partea indivizilor veniti din state europene (cu precadere Germania si Olanda) care lupta importriva islamistilor din
principii ideologice sau personale, exemplul bandelor de motociclisti sau a etnicilor kurzi din statele europene.
Graffiti realizat pe peretii Universitatii din Bologna (IT) care il pozasem cu cateva saptamani mai devreme
la finalul lui Noiembrie
Aici am sa scriu cateva randuri despre refugiatii din tabara din Diyarbakır pe care am avut prilejul sa ii intalnesc la
ei in "in casa" temporara. Toti cei 5000 de refugiati provin din comunitatea Yazidi compusa din mai putin de 1 milion
de persoane in lumea intreaga. Aceasta comunitate etno-religioasa face parte din grupul kurzilor care la randul lor
reprezinta cea mai mare natie care nu este constituita intr-un stat. Kurzii sunt in numar de 30-35 de milioane si se
gasesc cu precadere in Turcia, Siria, Iran si Irak.
este de la sine inteles de ce nu am mai multe fotografii de acolo
Refugiatii din tabara din Diyarbakır veneau din Irak de undeva de la granita cu Siria. Cu putinii oameni care rupeau
ceva engleza (doi la numar)am putut discuta si afla mai multe despre situatia lor. Trebuie spus de la bun inceput
ca acest grup etnic nu este musulman, ci crede in puterea focului si a apei reunite sub un singur Dumnezeu care
a creat lumea. Deoarece sunt ceva asemanari intre Melek Taus (Ingerul Paun, pe care yazidii il venereaza pentru
independenta sa) si Shaitan (ingerul care a refuzat sa se inchine lui Adam) musulmanii dar si unii crestini ii
considera pe yazidis veneratori ai diavolului. Din cauza acestui fapt in decursul istoriei au fost tentative de
exterminare a lor de 72 de ori, ultima venita din partea gruparii ISIL/ISIS (autointitulata statul islamic).
Oamenii din tabara Diyarbakır, au vazut cu ochii lor cum au fost ucisi sau chiar decapitati membri din comunitatea
lor. Islamistii oferindu-le doua optiuni: convertirea sau moartea. Pentru a scapa din infern au trebui sa mearga in
continuu cate 24 de ore pana in Siria, dupa care inapoi in Irak si pe urma datorita fortelor kurde pesmerga sa intre
in Turcia. Multi dintre ei nereusind sa ajunga la destinatie. Dupa spusele oficialilor taberei, 90 la suta din cei
gazduiti aucel putin un membru al familiei disparut. Am spus disparut, pentru ca este si cazul rapirilor; mai mult
de 300 de femei sunt tinute ostatice si folosite drept sclave sexuale de catre luptatorii isis, de multe ori fiind
vandute la piata ca niste animale pentru cateva zeci de dolari. Multi altii au fost blocati, ramanand in muntii Sinai,
urmand sa infrunte gerul iernii.
Un complex de agrement a fost transformat in tabara de refugiati temporara
Deoarece toti cei din aceasta comunitate au fost suprimati dea lungul istoriei, niciunul din ei nu doreste sa se mai
intoarca de unde a venit si nici nu accepta sa locuiasca in vreo alta tara musulmana considerand ca scaparea lor
o reprezinta Vestul Europei, Australia ori Statele Unite ale Americii. Cand i-am intrebat despre Turcia, raspunsul a
fost acelasi. Odata cu emigrarea, disiparea si asimilarea acestora exista riscul ca peste 1-2 generatiisa se
piarda aceasta cultura.
Aceasta tabara nu este finantata de catre guvernul turc ci doar din donatiile populatiei kurde. (nu am verificat aceasta informatie) ONU a estimat ca pana la sfarsitul anului numarul total al refugiatilor sirieni si irakieni va fi mai mare de 3,5 milioane de persoane. Pe langa Turcia, statele care au primit cei mai multi refugiati sunt Libanul, Egiptul si Iordania. In toamna, organizatia STEP a fost partenera intr-un alt proiect aproape de granita fierbinte a Siriei (in Gaziantep), ar fi trebuit ca proiectul sa se desfasoare in Kilis, dar din motive de securitate a fost schimbata locatia.
Once a year, the people of the Dogon rush the sacred Antogo Lake in Mali. In a flurry of activity, the Dogon grab at the water feverishly hoping to snatch a fish.
The lake itself is a rarity in a country comprised mostly of the Sahara desert and the dry steppes of the Sahel, which undoubtedly lends to its importance and sacredness. Although the lake is sacred, it is small and murky, and within minutes the Dogon fisherman empty the lake of all its inhabitants.
Throughout the year, it is illegal to fish in the lake. However, after the ban is lifted, fishermen file into the lake to grab whatever they can during the short-lived Antogo fishing frenzy.
The frenzy occurs during the dry season in Mali, which allows the fish to be easily caught in the shrunken lake. The ritual is strongly based on ancestor worship, and along with other rituals in Dogon culture, women are prohibited from participating.
Although women cannot join in the festivities, legend holds that a young woman discovered the lake and its miraculous fish, starting the chain of ritual fishing in the desert pool. Regardless, the Antogo festival is a spectacle like no other opening day for fishing across the world.
The elders of the Dogon villages decide the date of the fishing frenzy each year but it generally falls in the dry season in the early summer months.
Desert Fishing Frenzy - Human Planet - BBC
Sursa: atlasobscura.com Credit: Photographer Timothy Allen / BBC
